Istoric
Parohia Ortodoxă Română Adormirea Maicii Domnului– Christchurch, Noua Zeelandă
Introducere generală:
***
Biserica e alcătuită din obștea văzută a creștinilor, dar și din toți creștinii adormiți în adevărata credință. Biserica este în primul rând un așezământ și o obște văzută, pentru că Iisus Hristos, Care a întemeiat-o, S-a făcut trup. De aceea, credința se mărturisește în mod văzut, Sfintele Taine sunt semne văzute, ierarhia bisericească e văzută, membrii Bisericii sunt văzuți. „Fiți atenți la mine, pe care mă vedeți”, strigă Biserica, după cum se exprimă un scriitor bisericesc[1](Fer. Augustin, Despre credinţa în lucrurile care nu se văd, 4, 7, PL 40, 176.)
Dar Biserica cuprinde nu numai pe creștinii vii, ci și pe cei adormiți în dreapta credință, cum ne încredințează Sfântul Apostol Pavel, când scrie evreilor: „V-ați apropiat de muntele Sion și de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel ceresc și de zeci de mii de îngeri, în adunare sărbătorească, și de Biserica celor întâi născuți, care sunt scriși în ceruri și de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, și de duhurile drepților celor desăvârșiți, și de Iisus, Mijlocitorul noului testament, și de sângele stropirii, care grăiește mai bine decât al lui Abel”(Evrei 12,22-24).
Pe cea dintâi, obștea văzută a creștinilor, o numește Biserică luptătoare, iar pe cea de a doua, obștea celor adormiți în dreapta credință o numește Biserică biruitoare. Cea dintâi luptă încă împotriva păcatului, suferă prigoane, înfruntă răul sub toate formele și se află pe cale, pe când cea de-a doua e biruitoare, a ajuns în patria ei și membrii ei au căpătat premiul luptei: „cununile măririi” (2 Timotei 4, 8; 1 Petru 5, 4) [2](Mărturisirea lui Dositei, 10, în: I. Mihălcescu, Die Bekenntnisse…, p. 164). Amândouă alcătuiesc același Trup al lui Hristos. Ele sunt legate prin legătura iubirii; iar legătura iubirii se arată printr-un neîncetat schimb de bunuri duhovnicești, de o parte și de alta, adică rugăciunile celor vii pentru cei morți, și mijlocirea celor adormiți pentru cei ce sunt încă în această viață.
Membrii Bisericii luptătoare sunt toți cei care s-au încorporat în Hristos prin Botez, Mirungere și Euharistie, mărturisind aceeași credință, una și întreagă a Bisericii, afară de eretici, schismatici și lepădații de credință, care singuri s-au așezat în afara Bisericii. Membrii Bisericii biruitoare sunt drepții și îngerii.
Unii eretici au susținut și susțin că numai drepții, nu și păcătoșii, fac parte din Biserica luptătoare. Mântuitorul însă, printr-o seamă de pilde – ca aceea a neghinei (Matei 13, 24-39), a năvodului (Matei 13, 47-48), a ospățului (Matei 22, 2-10), a celor zece fecioare (Matei 25, 1-13), a turmei în care sunt oi și capre (Matei 25, 32), și în parabola cu oaia cea rătăcită (Matei 18, 12), ne-a învățat că și păcătoșii fac parte din Biserică. Mântuitorul arată chiar o grijă deosebită pentru cei păcătoși: „Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi” (Matei 9, 12). Păcătoșii ocupă și ei loc în Biserica Lui. Despărțirea drepților și păcătoșilor va avea loc la Judecata viitoare, când în Împărăția cea veșnică a lui Dumnezeu nu vor intra decât cei drepți [3](Fer. Augustin, Scurt dialog cu donatiştii, 3, 10, 20, PL 43, 635).
Despre membrii Bisericii Mărturisirea lui Dositei zice: „Credem că membri ai Bisericii sobornicești sunt toți și nu numai credincioșii, cei ce venerează adică, fără să se îndoiască, credința curată a Mântuitorului Hristos, așa cum a fost învățată de El, de Apostoli și de sfintele sinoade ecumenice. Aceștia sunt membri ai Bisericii, chiar dacă unii dintre ei ar fi vinovați de tot felul de păcate. Căci dacă n-ar fi membri ai Bisericii cei ce cred, dar viețuiesc în păcate, nu ar fi judecați de Biserică. Fiind însă judecați de Biserică și îndemnați la căință și conduși la calea poruncilor mântuitoare, sunt și se recunosc membri ai Bisericii sobornicești, chiar de ar fi pătați de păcate, numai din motivul că n-au căzut în disperare și stăruire în credința sobornicească și dreaptă”[4](Mărturisirea lui Dositei,11).
Credem în Biserică pentru că ne unește cu Dumnezeu, pentru că în ea se află neîncetat Hristos și Sfântul Duh și pentru că ea nu greșește, fiind infailibilă. Credem în ea și pentru frumusețea și înălțimea scopurilor pe care ea le urmărește: acela de a ne pregăti pentru mântuire și acela de a ne mijloci această mântuire. Viața Bisericii este, în întregime, o activitate încordată și o luptă pentru mântuire, cum ne mărturisesc Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție. „Luați Duh Sfânt; cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate, și cărora le veți ține, vor fi ținute”, ne spune Mântuitorul (Ioan 20, 22-23). Sfântul Ciprian susține că în afară de Biserică nu e mântuire[5] (Sf. Ciprian, Scrisoarea 73, 21, C.V., 3, 2, p. 605) și că cine n-are Biserica de mamă nu poate avea pe Dumnezeu de Tată[6] (Sf. Ciprian, Despre unitatea Bisericii soborniceşti, 6, PL 4, 502)”
***
(Învățătura de Credință Creștină Ortodoxă, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București-2015, pg.169- 171).
Scurt istoric al comunității parohiale:
Luând aminte la învățătura Bisericii, românii ortodocși din Insula de Sud a Noii Zeelande, dorind să slăvească pe Dumnezeu în limba maternă și după rânduiala străbună ortodoxă au cerut Bisericii mame să le aprobe înființarea unei parohii românești în orașul Christchurch, ceea ce până atunci fusese posibil numai în orașele Wellington și Auckland, din Insula de Nord. Majoritatea românilor care trăiesc în Insula de Sud, s-au stabilit în Noua Zeelandă după anul 1989.
Parohia Adormirea Maicii Domnului a fost înființată în anul 2004 cu aprobarea și binecuvântarea Patriarhiei Române, fiind numit în calitate de paroh preotul Emanuel Crainic. După sosirea preotului, pentru câteva luni s-a încercat folosirea unei capele, fostă catolică, pentru oficierea slujbelor. Aceasta fiind cumparată, conservată și restaurată de primaria orașului Christchurch ca obiectiv istoric, folosirea lumânărilor cât și a tămâiei nu erau permise, fapt pentru care a trebuit schimbată locația parohiei românești.
În perioada anilor 2005 – 2008 sfintele slujbe au fost oficiate în biserica grecească din Christchurch, cu binecuvântarea ierarhului Arhiepiscopiei grecești din Noua Zeelandă, în acea perioadă parohia greacă fiind vacantă. În același timp, datorită faptului că românii ortodocși erau răspândiți sporadic pe întreg teritoriul Insulei de Sud, din anul 2005 sfintele slujbe s-au oficiat ocazional și în alte localități, după necesitățile și cerintele credincioșilor. Din anul 2006 pentru credincioșii ortodocși români care viețuiesc în localitatea Ashburton și împrejurimi s-a stabilit un program liturgic lunar.
Începând cu noiembrie 2008, sfintele slujbe au fost oficiate în Biserica Bunul Păstor, proprietate cumpărată de Patriarhia Română de la Arhiepiscopia Anglicană Maoră.
Prin adresa cu nr. 6219/2008, semnată de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, se menționează faptul că aceasta biserică se încredințează: “cu drept de folosință gratuită către comunitatea ortodoxă românească canonică din cuprinsul Episcopiei Ortodoxe Romane a Australiei si Noii Zeelande”. A fost posibil să se facă aceasta achiziție prin demersul Preasfințitului Părinte Mihail, episcopul ortodox român al Australiei și Noii Zeelande și prin purtarea de grijă și sprijinul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Astfel, cu sprijinul financiar din partea Guvernului României și a Patriarhiei Române s-a cumpărat proprietatea de la adresa: 40 Phillips Street, Phillipstown, Christchurch 8011, NZ.
La cutremurul de la sfârșitul anului 2010 și a celui din februarie 2011, biserica monument istoric Bunul Păstor a fost dărâmată și orașul a fost distrus în mare parte. Au rămas doar clădirile ușoare din lemn. În aceste condiții când s-a instalat haosul peste tot orașul, a fost îndepărtat molozul de pe proprietate și apoi s-a amenajat capela pentru continuarea sfintelor slujbe, într-o sală sociala de pe proprietate care a rămas neafectată.
Parohia Ortodoxă Română din Christchurch care se găsește sub jurisdicția Episcopiei Ortodoxe Române a Australiei și Noii Zeelande, din punct de vedere cronologic este a treia parohie ortodoxă română din Noua Zeelandă. Geografic, este situată la cea mai mare distanță de patria mama România, la aproximativ 18000 km. Numărul credincioșilor aparținând parohiei a crescut de la un an la altul, căutând să își afle călăuzirea duhovnicească la altarul sfintei biserici.
Parohia ortodoxă română Adormirea Maicii Domnului a fost înregistrată sub “Charitable Trusts Act 1957” în cadrul Companies Office – Ministry of Economic Development, cu numele Dormition of The Virgin Mary Romanian Orthodox Church Trust la data de 26 Martie 2009. Numărul de înregistrare 2224661.
Statutul de organizare al Parohiei este conform cu Statutul Episcopiei Ortodoxe Române a Australiei și Noii Zeelande, aprobat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
Membrii Consiliului Parohial sunt aleși dintre membrii activi, pentru susținerea preotului în problemele organizatorice, administrative și gospodărești ale parohiei, în conformitate cu prevederile statutare.
Trust Board-ul este format din episcopul titular al Episcopiei Ortodoxe Române a Australiei și Noii Zeelande în exercitiul funcțiunii, preotul în exercițiul funcțiunii, la care se adaugă protopopul ortodox român al Noii Zeelande.
După cutremurele repetate din 2010-2011, casa parohială a fost afectată, ceea ce a dus la imposibilitatea de a fi restaurată în vederea folosirii pentru parohie. În aceste condiții, în anul 2013 s-a ivit posibilitatea de a achizitiona două case recuperate din zonele afectate de cutremur.
În anii 2013 și 2014 s-a terminat de scos fundația fostei bisericii, s-a amenajat capela și sala socială, s-a efectuat raportul geologic al terenului și rapoartele de structură a clădirilor rămase după cutremur.
În cursul anului 2015, după 10 ani de slujire în Insula de Sud a Noii Zeelande, preotul Emanuel Crainic își încheie slujirea în Noua Zeelandă. Datorită greutăților întâmpinate în obținerea vizei pentru un nou preot, precum și a situației create după cutremurele din zonă, parohia va rămâne vacantă pentru o perioadă îndelungată. Slujirea credincioșilor din această parohie va rămâne în grija celor trei preoți români din parohiile românești ale Insulei de Nord, precum și a episcopului eparhiot care a asigurat serviciul religios în special la marile praznice ale anului bisericesc.
În luna decembrie 2017 diaconul Dan Grădinaru de la Wellington a fost hirotonit întru preot și a primit ascultarea de a păstori pe credincioșii din Insula de Sud. Pentru aceasta pe parcursul anului 2018, a călătorit până la Christchurch pentru a sluji odată pe lună, la parohia Adormirea Maicii Domnului.
Sub îndrumarea și cu sprijinul Preasfințitului Părinte Mihail, în perioada 2016-2018, una din casele cumpărate a fost amenajată pentru locuința noului preot și a familiei sale. Tot în această perioadă s-a făcut renovarea exteriorului capelei, s-a amenajat bucătăria, holul alăturat de capelă necesar pentru activitățile sociale ale parohiei, grupurile sociale și încăperile anexe. Astfel s-a putut obține permisul de funcționare a casei și a parohiei, din partea autorităților locale.
La data de 30 septembrie 2018, după Sfânta Liturghie, Preasfințitul Părinte Mihail a prezentat credincioșilor pe preotul Dan Grădinaru căruia i s-a încredințat ascultarea de preot misionar în Insula de Sud a Noii Zeelande și slujitor permanent pentru parohia Adormirea Maicii Domnului din Christchurch. La parohia Sfântul Arhidiacon Ștefan din Ashburton s-a stabilit ca să se deplaseze pentru oficierea Sfintei Liturghii în a doua duminică din lună, iar ocazional, să se organizeze programul în funcție de solicitările primite pentru nevoile spirituale ale grupului de enoriași români de la parohia Sfântul Vasile cel Mare din Southland, constituită pentru ortodocșii români din orașele Dunedin, Gore și Invercargill și apoi pentru micului grup de credincioși români din orașul Nelson.
Fie numele Domnului binecuvântat în veci. Amin!