†M I H A I L
Prin Harul lui Dumnezeu Episcop al Episcopiei Ortodoxe Romane a Australiei și Noii Zeelande
Preacucernicilor parinți si dreptmăritorilor creștini Har, Milă și Pace de la Hristos Domnul iar de la Noi părintești binecuvântări.
„Așa este scris, și așa trebuia să pătimească Hristos, și să învieze a treia zi dintre cei morți” (Lc. 24,46)
Iubiți credincioși și credincioase, „Hristos a înviat!”
Aceste cuvinte le-a grăit Mântuitorul nostru Iisus Hristos după Înviere când S-a arătat celor unsprezece apostoli și altor ucenici care erau adunați la rugăciune.Sfântul Evanghelist Luca ne relatează că „Însuși Iisus a stat în mijlocul lor, și le-a zis ‘Pace vouă'”. Iar ei „plini de frică și de spaimă, credeau că văd un duh” (Lc.24,37). Dar El le-a zis „Pentru ce sunteți tulburați? Și de ce vi se ridică astfel degânduri în inimă? Uitați-vă la mâinile și picioarele Mele, Eu sunt; pipăiți-Mă și vedeți: un duh nu are carne nici oase, cum vedeți că am Eu” (Lc.24, 38-39). Cu o săptămână mai înainte, Domnul Iisus prin puterea Sa cea dumnezeiască a înviat pe prietenul Său Lazăr care zăcea în mormânt de patru zile. Mulți martori au văzut întoarcerea la viața pământească a lui Lazăr și au crezut în dumnezeirea lui Hristos,Mântuitorul lumii, de aceea i-au făcut o primire triumfală la Intrarea Sa în Ierusalim, așa cum era obiceiul să fie primiți doar împărații (In. 12, 11-18). Pe de altă parte, învățătorii de lege „căutau cum să prindă pe Iisus cu vicleșug, și să-L omoare” (Mc.14,1). După puține zile Iisus Hristos a fost acuzat pe nedrept, condamnat la moarte,răstignit și îngropat. La toate acestea cugetau ucenicii când Domnul Înviat din morți a venit în mijlocul lor și i-a binecuvântat. Dar, ca să îi încredințeze deplin că El este, le cere ceva de mâncare, iar ei „I-au dat o bucată de pește fript și un fagure de miere” (Lc. 24, 42), după care le-a reamintit zicând: „Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ceea ce este scris depre Mine în Legea lui Moise, în Prooroci și în Psalmi” (Lc. 24,44). Din cuprinsul Sfintelor Evanghelii citim că înainte de Patimile și Moartea Sa, i-a pregătit pe ucenici, vestindu-le că va fi răstignit și îngropat, dar “a treia zi va învia”. Ei însă nu înțelegeau cele spuse de Iisus (Lc. 18,33; Mt. 16,21; 17, 22-23), cu toate că le spunea cele pe care le vor trăi împreună: „Peste puțină vreme nu Mă veți mai vedea; apoi iarăși peste puțină vreme, Mă veți vedea, pentru că Mă duc la Tatăl” (In. 16,16); „Vă veți întrista dar intristarea voastră se va preface în bucurie” și „nimeni nu vă va răpi bucuria voastră” (In.16,20-22). Toate acestea s-au împlinit după cum a proorocit Domnul Hristos. Dumnezeu Tatăl nu a lăsat pe Fiul Său cel Unul Născut să fie rob morții, ci „L-a înviat din morți și L-a înălțat întru mărirea cea veșnică”. Venind Domnul Înviat în mijlocul ucenicilor „le-a deschis mintea ca să înțeleagă Scripturile” (Lc. 24, 45) și de atunci jertfa dragostei lui Iisus Hristos, patimile și moartea Lui încep să rodească în lume, căci de atunci Învierea Domnului se “propovăduiește tuturor neamurilor”, primii martori și beneficiari ai Învierii fiind apostolii, cărora le zice:”voi sunteți martori ai acestor lucruri”( v. 48).
Iubiți frați și surori,
Taina cea mare a Patimilor și Învierii Domnului stă în iubirea lui Dumnezeu pentru lume. În acest sens Sfântul Evanghelist Ioan zice: „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibe viață veșnică” (In.3,16). De aceea toți Părinții Bisericii subliniază că în iconomia mântuirii neamuluiomenesc, Învierea Domnului este momentul culminant al vieții și activitățiipământești a Fiului lui Dumnezeu întrupat, este momentul când moartea a fost biruită iar lumii i s-a dăruit viața și lumina. Bucuria și pacea pe care a avut-o Maica Domnului, femeile mironosițe, sfinții apostoli și ceilalți ucenici după ce L-au văzut pe Domnul înviat din morți, este astăzi împărtășită Bisericii Universale care prăznuiește Învierea Domnului. Să ne rugăm Lui ca negrăita bucurie a Învierii să rodească în sufletele noastre pentru a ne ridica mereu pe scara virtuților pentru a întări unitatea și comuniunea noastră cu El și cu semenii noștri. Prin credința curată și dreaptă și prin lucrarea faptelor bune vom înțelege tot mai mult că viața în Hristos este „dragoste, bucurie, pace îndelunga răbdare, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor”(Gal. 5,22). În Biserica Sa cea sfântă, Iisus Hristos din dragoste ne împărtășește de harul Său cel dumnezeiesc prin Sfintele Taine și ne face si pe noi părtași la lumina și la bucuria Sa în împărăția Luminii. Pentru a ne împărtăși și noi de această Lumină dumnezeiască ne-am pregătit în zilele Sfântului și Marelui Post prin lucrarea faptelor bune, prin înfrânare, post și rugăciune, prin Taina Sfintei Mărturisiri, pentru a ne curăța sufletele și trupurile noastre de păcate și așa să-L primim deplin în inimile noastre ca și sfinții apostoli, pentru care au fost „îmbrăcați cu putere de sus” (Lc. 24,49).
Anul 2012, declarat de Sfântul Sinod al Bisericii noastre: „Anul comemorativ al Sfântului Maslu și al îngrijirii bolnavilor în Patriarhia Română”, ne dă ocazia tuturor, cler și popor binecredincios să ne arătăm dragostea noastră pentru cei bolnavi, batrâni și neputincioși. Slujind Taina Sfântului Maslu îi pomenim pe toți cei dragi dar și pe cei suferinzi care ungându-se cu untdelemn sfințit dobândesc iertare de greșeli, răbdare în suferință și putere duhovnicească. Ca și creștini să arătăm grija și dragostea noastră pentru toți aceștia ajutându-i după putere. Să facem și noi ca și Samarineanul Milostiv care I s-a făcut milă de aproapele care căzuse în mâinile dușmanilor (Lc. 10, 30-37). Să răspândim în jurul nostru, în familia noastră, în comunitatea din care facem parte, lumina iubirii, a facerii de bine, a dreptății și păcii, arătându-ne „fii ai luminii” (In. 12, 36).
Dreptmăritori creștini, În Canonul Pascal, Biserica ne îndeamnă zicând: „Ziua Învierii, să ne luminăm popoare! Paștile Domnului! Paștile! Căci din moarte la viață și de pe pământ la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce cântăm cântare de biruință” (Cântare lui Moise gl.1 irmos). Găsim aici legătura între cântarea de mulțumire adusă de Moise lui Dumnezeu după trecerea Mării Roșii și învățătura Sfântului Grigorie de Nazianz, conform căreia jertfa pascală este adusă „pentru curățirea simțurilor trupești și duhovnicești”, pentru a putea să-L vedem și noi pe Hristos cel înviat, „fulgerând cu neapropiata lumină a Învierii”. Învierea noastră a credincioșilor, purtând încă trupul acesta pământesc, se face în chip tainic, în duh. În acest fel creștinul trăiește în Dumnezeu și Dumnezeu trăiește în el putând să mărturisească împreună cu Sfântul Apstol Pavel: „nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine” (Gal. 2,20). În ziua aceasta îngerii cântă împreună cu oamenii biruința vieții asupra morții. Să ne veselim împreună și să ne bucurăm duhovnicește, cântând frumoasa cântare bisericească: „Ziua Învierii și să ne luminăm cu prăznuirea și unul pe altul să ne îmbrățișăm și să zicem fraților și celor ce ne urăsc pe noi, să iertăm toate pentru Înviere și așa să strigăm: Hristos a Înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le!” La sărbătoarea Învierii Domnului Hristos, vă transmit tuturor urări de sănătate și bucurie, pace, mântuire și ajutor în toată lucrarea cea folositoare. Păstrându-vă mereu în rugăciune către Mântuitorul Hristos cel înviat din morți, închei cu salutul pascal: „Hristos a Înviat!”. „Adevărat a Înviat!”
Al vostru către Domnul rugător,
Episcop
†M I H A I L
Al Episcopiei Ortodoxe Române a Australiei și Noii Zeelande